ÎNTRE TRECUT ŞI VIITOR

Am fost sunată de foarte multi prieteni şi cunoscuţi care m-au întrebat de ce nu sunt mai activă pe blog. Le-am explicat că mi-am impus tăcerea în acest spaţiu, dezamăgită fiind de ce se întâmplă în PSD. Revin acum, pentru că pe 20 februarie s-a produs schimbarea mult aşteptată de mine.

Mai întâi o scurtă apreciere despre trecutul recent. Mircea Geoană a reuşit, dincolo de toate nereuşitele lui, un lucru extrem de grav în PSD: să extragă, să aducă la suprafaţă şi să dea vizibilitate unor oameni mediocrii şi extrem de controversaţi. Fiecare partid are arivişti, carierişti, oportunişti, dar ei sunt ţinuţi de obicei la periferie. Ei sunt, de obicei, mascaţi sau marginalizaţi, tocmai pentru lipsa lor de calităţi morale sau intelectuale. De aceea, rămâne întrebarea de ce s-a complăcut Mircea Geoană în anturajul unor asemenea specimene. Şi singurul răspuns pe care îl am la îndemână este acela că printre ei se simţea bine şi în siguranţă. Cu ajutorul lor credea că îşi va prezerva puterea în partid şi, de aceea, i-a şi folosit în permanenţă. Evident, la rândul lor, ei l-au folosit pe Geoană pentru interesele lor meschine. Efectul acestei politici de resurse umane a fost marginalizarea sau automarginalizarea multor oameni de certă calitate, care au preferat o retragere "în munţi" decât o asociere cu această pleavă. Fenomenul de "manelizare a PSD", invocat la congresul din 20 februarie de Ion Iliescu, nu trebuie privit doar ca o figură de stil. El este real şi s-a petrecut în ultimii 3-5 ani, alături de o feudalizare a partidului. PSD a devenit o confederaţie de partide locale, cu agende diverse şi interese punctuale, cu lideri naţionali exotici şi controversaţi, cel puţin din punct de vedere intelectual.

Am operat această succintă incursiune în trecutul apropiat tocmai pentru a sublinia, că dincolo de entuziasmul cu care privesc câştigarea de către Victor Ponta a funcţiei de preşedinte al PSD, trăiesc cu îngrijorarea că noul lider are o misiune extrem de grea. Misiunea de a reforma partidul în sensul recuagulării organizaţiilor locale sub o cupolă naţională, unitară şi coerentă, al atragerii şi valorizării unor personalităţi şi specialişti de valoare cu ajutorul cărora să poată elabora proiecte, să poată să exercite o opoziţie constructivă şi, mai ales, să reuşească să câştige următoarele bătălii electorale. Pe termen scurt, cred că Victor Ponta are de pregătit un Consiliu Naţional care să revitalizeze departamentele şi să desemneze secretarii executivi ce-l vor ajuta în viitoarea construcţie politică a partidului, are de organizat conferinţele judeţene şi trebuie să atragă cât mai mulţi oameni de valoare către partid. Nu îmi fac griji prea mari pentru plecările din ultimele zile şi sunt convinsă că migrările parlamentare de la PSD către construcţiile politice băsesciene se vor opri. Nici chiar Traian Băsescu nu are atât de multe sinecuri, încât să poată mulţumi toţi ariviştii din partidele de opoziţie. Iar dacă în felul acesta putem să scăpăm de ei, cu atât mai bine!