PROSTITUŢIA POLITICĂ

Dacă vă întrebaţi ce-i cu plecările acestea din PSD, explicaţia trebuie căutată în prăbuşirea sistemului de valori societale. Această prăbuşire afectează, bineînţeles, şi partidele politice. Sau mai ales pe acestea, pentru că vizibilitatea lor este foarte mare. Vina este, deopotrivă, a conducerii partidelor care tolerează din diverse interese migraţia politică, dar şi a societăţii civile care nu-i condamnă public pe traseişti. Arivişti, oportunişti, carierişti, traseişti sunt în toate partidele politice. Din nefericire, conducerile acestor formaţiuni îi tolerează mai ales pe ultimii dintr-un motiv de meschinărie politică: vulnerabilizarea adversarilor politici, cu orice mijloace. Iar dacă oportuniştii şi traseiştii au şi calitatea de parlamentari sau o oarece notorietate, cu atât mai mult sunt acceptaţi de alte partide, în speranţa că adversarii vor simţi o lovitură amplificată.

Este halucinant să vedem cum un om politic ce se credea lider şi care a candidat la cea mai importantă funcţie în partid dar a pierdut, după trei zile îşi ia bocceluţa politică şi dezertează. Ce putem crede despre un asemenea gest, cum îl putem traduce? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost votat preşedinte de partid? Suspenda partidul, îl desfiinţa sau îl căra cu totul la adversari? Cum ar trebui să catalogăm un om căruia partidul i-a oferit două mandate de ministru şi care acum dezertează, justificând-u-şi trădarea în chicso-comicul explicativ al unei casnicii lungi eşuate prin nepotrivire de caracter? Dar cât a ocupat fotoliul de ministru şi nu rima în gândire cu partidul, oare de ce nu s-a retras din confortabila funcţie cu aceleaşi justificări?

La fel de blamat sunt şi cei care înjură copios ani de zile un partid politic, iar atunci când formaţiunea în care şi-au făcut veacul şi de la care au primit diverse sinecuri eşuează, se reorientează şi-şi găsesc un loc călduţ cu sprijinul unei conduceri la fel de oportuniste. Pot fi ei credibili în lupta politică? Cum să-i credem că vor fi loaiali noii formaţiuni politice care i-a primit şi nu vor dezerta la greu?!

Toate aceste exemple nu pot fi calificate decât într-un singur fel: prostituţie politică!