UN ZAMBET SAU UN RID

Pentru descreţirea fruntilor sau poate chiar pentru ridarea ei, o poezie, al cărei autor nu-l cunosc, pe care însă vă invit să o citiţi urmărind un rand întreg pe orizontală.

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,> > Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,> > A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!> > Tot circulă o vorbă, deloc adevărată,> > Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!> > Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte> > Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!> > Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?> > Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?> > Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?> > Insemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?> > Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,> > Ca să scornească arma distrugerii în masă?> > Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,> > E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,> > Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii...> > N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,> > Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!> > Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,> > Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,> > Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?> > În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,> > Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.> > Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat> > În obştea maimuţească vreun cocotier privat,> > Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame> > Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.> > Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,> > Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.> > În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,> > Devine şef acela viteaz, agil, deştept,> > Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,> > De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.> > Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,> > Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.> > Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!> > Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,> > Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,> > Nebuni după putere şi după bunăstare!> > De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,> > Contează doar averea şi înmulţirea ei.> > Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,> > O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.> > La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură> > Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.> > Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,> > N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator.> > Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:> > La noi nu se întâmplă război religios,> > Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,> > Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,> > Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,> > Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.> > E-adevărat că omul, acest biped gunoi,> > Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi !