luni, 29 iulie 2013


Un altfel de Văcăreşti (II)

M-am întrebat de unde vine numele acestui loc mirific, sălbatic şi în acelaşi timp aflat atât de aproape de noi. Am căutat în Anale, în documentele lăsate de scribii vremii şi cercetate cu atâta migală de către istorici. Nu am găsit nimic, cert este că numele locului nu are legătură cu marea familie a luminaţilor boieri Văcăreşti, precursori ai iluminismului şi poeziei româneşti, ctitori de seamă ai culturii secolului al XVIII-lea. Odinioară, în vremuri ce astăzi poartă în ele colbul istoriei, oamenii locului îşi duceau, în această zonă sălbatică, vacile la păscut. Dar numele se pare că nu vine nici de la acest obicei, ci rămâne un mister îngropat odată cu familia Mavrocordaţilor care a hotărât să dea numele de Văcăreşti celei mai mari mănăstiri din această parte a lumii, ridicată timp de două generaţii, cu o istorie atât de zbuciumată şi cu un sfârşit atât de tragic.
Comunismul a îngropat istoria, a distrus case, vieţi dar nu a reuşit să şteargă memoria colectivă. Au avut un singur gând, să facă aici un nou lac de acumulare, dar probabil spiritul locului, sau cei ce au muncit şi s-au “zidit” aici, au stat de veghe, şi, astfel planurile au eşuat. Lacul a rămas un teren mlăştinos, în care natura a avut şansa de a recupera ceea ce îi aparţinuse de la început, găsindu-şi aici refugiul perfect. Digul de beton înalt de opt metri, construit în 1988 avea scopul de a fi matcă a lacului, cu o suprafaţă de aproape două sute de hectare. Astăzi este un zid ce ţine zumzetul şi poluarea oraşului la distanţă, dând voie naturii să se dezvolte în tihnă.

Încet, timid a apărut stuful de jur împrejurul bălţilor, ca o cetate, ca un zid natural menit să ofere vietăţilor intimidate, lacul fiind alimentat şi de izvoarele subterane. Apoi, mângâierea vântului a adus aici seminţe care au rodit şi şi-au înfipt adânc rădăcinile într-ul loc care le-a devenit acasă. De nicăieri au venit păsări, vulpi, şerpi şi alte vieţuitoare, care au făcut din acest loc o Deltă, dar nu, nu a Dunării ci a Văcăreştilor.

miercuri, 24 iulie 2013





           


Un altfel de Văcăreşti (I)

          Pentru naţiunea română Văcăreştiul este o rană deschisă în fatidica zi de 2 decembrie 1984 când Nicolae Ceauşescu a făcut aici o vizită neanunţată. Acesta este începutul sfârşitului pentru ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc, reprezentativ pentru arta românească,  Mănăstirea Văcăreşti a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1716, de către Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Ţara Românească, om de mare cultură şi rafinament.

          
       Dar nu despre acest Văcăreşti vreau să vă vorbesc, nici măcar despre acel Văcăreşti în care au fost închise personalități ale vieții culturale și politice românești între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, ci despre un altfel de Văcăreşti, un colţ de Rai cunoscut drept „Delta Văcăreşti”.



         Văcăreștiul despre care vreau să vă vorbesc îşi are începuturile în epoca în care betonul şi fierul ne invadau viaţa şi ne obligau să trăim după modele. Iniţial a fost conceput ca parte a amenajării râului Dâmbovița, fiind proiectat să facă parte din sistemul hidrologic de apărare a Bucureștiului împotriva inundațiilor. Ca o ironie a sorţii lucrările au început în anul 1986, moment în care a fost demolată și Mănăstirea Văcărești, dar au fost sistate după 1989, fiind în prezent unul din marile proiecte neterminate ale perioadei comuniste.



luni, 22 iulie 2013

Bine v-am regăsit, dragi prieteni!


Au trecut 3 ani de când nu am mai postat nici un mesaj pe blog. De ce, ma veţi întreba? Pentru că prinsă în vâltoarea vieţii cotidiene, a proiectelor şi a sarcinilor, nu am mai găsit răgazul şi serenitatea necesare pentru a comenta împreună cu voi actualitatea, pentru a analiza evenimentele sociale şi politice. Mi-am propus să revin în acest spaţiu pentru că mi-am îndreptat atenţia către domenii noi, precum biodiversitatea şi protecţia mediului şi îmi doresc să ne împărtăşim unii altora cunoştinţele şi ideile. Modernizarea legislaţiei mediului, aşteptată deopotrivă de cetăţeni, actori economici şi decidenţi, este esenţială pentru a face faţă provocărilor actuale. Pierderea diversităţii biologice este una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă lumea noastră. De aceea, am decis să dedic postările următoare importanţei mobilizării în favoarea biodiversităţii. Prin noul concept al blogului, va propun un spaţiu al reflecţiei despre biodiversitate, despre lumea care ne înconjoară. Voi încerca să postez cât mai multe informaţii cu privire la tot ce e nou în materie de planuri şi strategii pentru biodiversitate, conferinţe, prezentări de cărţi, reviste şi campanii pe teme de biodiversitate. Mi-aş dori ca, fiecare dintre noi, în fiecare zi să putem face pentru biodiversitate un gest. Dacă mulţi dintre noi vom face un gest cât de mic în acest sens, sunt convinsă că vom reuşi să ne îmbunătăţim şi viaţa noastră şi a familiilor noastre şi vom putea să lăsăm copiilor noştri o moştenire. O adevărată moştenire. Ei, la rândul lor, vor trebui să o treacă mai departe.